11 iunie 2020
10 iunie 2020
09 iunie 2020
08 iunie 2020
07 iunie 2020
05 iunie 2020
Avea o frumusețe stranie și vulgară. Simțeai ceva naiv-pervers, precum o bârfă academică, în preajma ei. Vag prețioasă, snoabă și fără prejudecăți. Întotdeauna a avut asupra celorlalți un efect hipnotic. Chiar dacă, îl negau cu ardoarea neputincioasă a evidenței vinovate, stârnea o o indignare complice. Până la urmă așa și era. O frumusețe convențională, dorită și invidiată în mod instinctual. Anticipat îi purtau un cabotin respect pentru când o vor uita pentru o altă întâmplare.
04 iunie 2020
Își aminteau. Puțin stânjeniți. Ce ar fi fost mai bine să uite. Că s-au rătăcit în labirintul întâmplării. În definitiv, este un subiect contorsionat de regrete, cu un aspect rânced. O umbră răgușită mâzgalește pe retina gestului obscenități savante. Vestejiți de atâta dorință, au preferat să se ascundă printre ticurile unei nepăsări eșuate social.
03 iunie 2020
02 iunie 2020
Se simțea obosit. Nu mai putea să fie o altă întâmplare. Pentru ceilalți dar și pentru el. Cu un dispreț abulic, atât de absurd afișat, a plecat. De atunci, dilema instinctului inevitabil s-a sfârșit, într-o duioasă și habotnică glazură. Cu o ascetică senzualitate, din când în când, își aducea aminte de lumea cea nouă. Poate că era lumea cea veche dar el nu mai era același.
01 iunie 2020
„Lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel ca inainte”. Perplexitatea unei astfel de certitudini ne obligă să descoperim câtă incertitudine este în acest prezent prin care bântuim fără busolă. Acceptăm că s-a sfârșit jocul vechii lumi? Că trebuie să învățam regulile alteia? În care absurdul are dreptate și „nouă normalitate” este adevărul pe care trebuie să îl trăim? [păi suntem bipolari sau nu mai suntem?]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)