o atitudine activă print-o metodă care provoaca hermeneutica intamplarii este aducatoare de convingeri limitatoare despre identitatea spontana a intiminatii sociale. astfel, memoria senzorială de la nivelul perceptiei egocentrice a expresivitatii corporale este o experienţă sub forma de metaforă.

[doar atât]

Uneori [intamplarile] îţi dau senzaţia că bâjbâie reprezentativ într-un decor fals [ce vizualizează trăirile cu un puternic impact emoțional]. Fără a te baza pe gândirea raţională cand principiul primitiv al autodialogului este o idee nebunească incepi sa asimilezi fara repere semnificația dilatată a improvizației absolute.

un strigăt de pasiune este o adevarată nostalgie a seducției. prin tristețea festivă amprenta marilor metamorfoze a decepționat imperativ.

o suspensie temporară de la dimensiunea stranie, ambiguă, dar arogantă a ceea ce simtim este o geografie intimă a ceea ce intamplarea nu a rostit.

[când] în numele unei promiscue straluciri, senzația că „dilema“ fonică a amintirilor legate de sacrificiul dezinvolt sau extravagant [in sensul metafizic al unei nevoi] poate salva de la uitare identitatea profundă a celui ce a rostit intamplarea. cataleptic, nu îți rămâne decât, în numele unui ideal profund liniștit, un dialog tacit și indefinit, bazat pe proximitatea promiscuă a unei realitati fara apetenta deșănțată a iluminarii afective pe care uitarea celorlalti ti-o ofera atat de straniu. o viziune panoramică a peisajului anonim, fără constrângeri, permite constituirea unui parcurs prin perplexitatea arhaică a unei libertati „afective“.

uneori prin abordarea sitemica a unor delimitări clare este de natură să producă mai multe confuzii decât lămuriri. [consideram ca ] o borna existentiala poate fi rezolvat cu ajutorul rațiunii. dar nu este suficient să fim eficienți. fiecare persoană are propria abordare. o chestiune ce poate varia de la o entitate la alta. important este sa avem capacitatea de a nu fi ipocriti.

când mă uit pe fereastră este frig în sufletul meu. [si] nu ne vom mai vedea venind străini dimineața. cand ochii tăi, tac. si mainile mele deseneaza haotic. aripile unui cuvant.

o formă de ipocrizie. un ritual. [tot ceea ce simţim] anxietate. se dezvoltă până în momentul în care îţi controlează gândurile. un teatru absurd. pur şi simplu. ritualuri sociale vizibil accentuate. necesare. sporadic acceptate. dar regresive sub impulsul ce transcende abilitatea extrasenzoriala a interiorizarii spirituale.

[nu a existat niciodată și că nici nu poate exista] o aparenta absență pe care o invocă interfața fluctuantă a unui etos intelectual fragilizat de judecata unei intamplari banale din cauză că, asemenea tuturor conceptelor absolute, cel al unui dialog implicit intre conotațiile somatice ale gîndirii si perspectiva vibranta a gestului gratuit ne aduce aminte ca nu se știe niciodată unde începe și unde se termină o afinitate anticipatorie în proximitatea regeneratoare a determinismului fizic.

pentru igiena mentală tendințele de parvenire provoacă angoase sociale. un regres ce se va dovedi fatal într-un mod organic cand o experiență a transformării adaptative printr-o consecvență inertă a esteticului cotidian ce manifestă circumspecție fata de un alt paradox al unui vocabular conceptual indiferent la orice formă de referențialitate cand prefera solitudinea sinelui decat incertidudinea unui alt pretext lipsit de justificarea solitudinii.

fără prejudecăți, în spiritul unei abordări critice, o doză de mitologie în labirintul inutil al intamplarii rascoleste instinctele. intr-un infinit mai puțin. si urla. cu ochii stinsi. timpul.

[nimic în afara unei smintite noapti cu absenţă urlata] provoaca o dependență indiscutabilă față de vidul absolut eternizat în obsesia ubicuității haotice prin mania extatica a sinelui strapuns de un mozaic de interpretări, deci de contradicții implicite.

[începe să mă sufoce propriul panteon cu zei pretinsi empatici]

sub presiunea unei rațiuni pragmatice, excesul conștiinței de sine este interesat de definirea unei noi paradigme străbătută de raționalitate, încît ai senzația că o combinație atît de simplă poate deveni o aventură cît se poate de palpitantă. această schimbare de perspectivă, atît de dificilă și de complexă, este cea mai simplă modalitate de a scăpa de promisiunea perfecțiunii a celui ce a tacut printre toate cuvintele voastre.

inegalabil de afectuoasă o pledoarie pentru seducția peiorativa a luciditatii ce se poate transforma intr- un soi de satisfacție a tiradelor despre promiscuitate atunci cand această schimbarea de perspectivă aduce cu sine limpezirea mentală necesară pentru un dispreț concesiv dar subtil academic.

aproape agresiv predispuse la insomnii [prejudecățile idolatre] se impun cu forța evidenței in orizontul frivol al intamplarii.

retoric pasiunea si isteria lumii contemporane este profund convergentă cu demersurile analitice ce se regasesc in prejudecata relației dintre forma empirică a interogației si hermeneutica haosului . surprinde tranzitivitatea catre distonanta naiva a sinelui susținută de afinitatea pentru raționalitatea antropologică a socialului distorsionat de empatia intamplarii [puțin dependentă de discernămîntul afectiv al unui minimalism histrionic]…

se sting fără vină, aripile. într-o umbră. fără ochi, nevăzută, miroase a mare.

un zîmbet uleios s-a zvîrcolit asertiv pe latura instinctuală a unui gest manjit cu anxietăţi din care se revarsă o fragilitate nostalgică…