Nu se zărea nimic. Plutea o tăcere ce mirosea întunecat. Părea că lumea toată înghețase. Imperceptibil suspinul unui chip părăsit într-o criză emoțională, îmi aducea aminte de acel moment absurd. Totul era un resentiment duios. Pentru că uitasem să te uit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu