crizele existențiale mi-au motivat toata existenta. in cazul in care am constientizat ca a mai rămas totuși ceva de simtit pentru desavarsirea experientei personale intr-o periodă agitată din punct de vedere spiritual mă motivează să continui si firesc sa ma surprind abordand mai multe stiluri artistice. este o investitie in eternitatea lichida a intamplarii... ma hranesc cu speranta ca iluziile nu sunt doar o abordare holistica a tacerii fara chip.

șoaptele timpului se regăsesc arzând in sufletul ce se iroseste intr-un ritual pribeag…

La nivel subconştient forţa brută a echilibrului emoţional este o metamorfoză eliberatoare intr-o eternitate suspendată între timp și spațiu. Atata timp cat mintea omului este de o inocenta perversă amanuntele cognitive sunt pur si simplu firesti in inductia adictiei de non-formal!

trăiam intr-o criza existentiala. dimensiunea spirituala se degradează pe zi ce trece. compromisurile haosului social si alte bazaconii inventate depind de regulile stupide ale onestitatii propriei tale ignorante. granitele mentale se lichefiaza sub confuzia unei habotnice dar eliberatoare stari de paranoia generalizata.

îndrăznești să visezi ca pe-o curvă nimicul din oglindă si aventura post-factum o impresioneaza inspirational precum un bocanc in gura dar influentata de opinia şi dezbaterea progresistă despre fericire o sa se lase sedusa de abandonul carnal al celor ce au iubit uitarea…

[tacarea sangerează] intr-o salbatica sfartecare niciodată perfecta…

toate capriciile tale le traiesc cu multa înfrigurare iar excesul de recunostinta izvorăște cu inspirație intr-o necontenită încordare vertiginoasa deoarece aspectele rationale sunt infinite cand un excelent amestec de ludic si visare cu ochii deschiși iti fixeaza compusiv moralitatea intamplarii...

în splendoarea imponderabila a unui extaz agonic o umbra indiferenta iti aduce aminte de tot ce nu ai trait…

sentimentul supus pragmatismului pendulează afirmativ intr-o stare metafizică de abordare teoretică a împlinirii totale. paradoxal efectul intamplarii bantuie substanța sufleteasca cu o satisfacție carnala ce imi aduce aminte de cea mai glamouroasă versiune a unei dimineti fara regrete.

orbecăiesc într-un univers suav. proximitatea este un extaz prelungit [sau] o artă pentru luciditatea pangarita de o amenzie selectivă. subiectul pasiunii empatizeaza in mod tacit cu iraționalul. obsesia carnala justifica moral tumultul irational al instabilitatii emoționale ce sfarteca duios firescul unui maine uitat.

ameţesc, inocent, într-un punct fix. vizualizez o poveste despre nimic. [si] admit ca este singura formă de autenticitate la o cafea unde iluziile riguroase se zbenguiesc nevrotic prin tacerea de tine…

mi-as fi dorit cel putin sa-mi acorzi aceea sansa sa te dezamagesc. nu este nimic la tine care sa para usor, si orice lucru intunecat crezi ca ascunzi iti este scris pe chip. si stii ceva? intr-un fel imi place...