27 ianuarie 2018
26 ianuarie 2018
25 ianuarie 2018
24 ianuarie 2018
23 ianuarie 2018
22 ianuarie 2018
21 ianuarie 2018
20 ianuarie 2018
19 ianuarie 2018
Nu am nevoie să mă salvezi. Nu am nevoie să mă vindeci. Nu am nevoie de tine pentru că eu sunt boala mea. Nu am nevoie să mă eliberezi. Nu am nevoie să mă ajuți. Întotdeauna voi cădea și voi învia din nou. Da, sunt un luptător. Voi cădea și mă voi ridica. Și în ură, găsesc dragoste. Pentru că sunt supraviețuitor.
18 ianuarie 2018
o să-mi amăgesc singurătatea. cu tot ce ma scoate din zona de confort. disfuncțional si nonverbal. printr-un aspect aseptic de abordare a realitatii imediate ce poate afecta stima de sine și poate duce către depresie și anxietate. adica am sa ma tac. in urletul fara chip al celor ce sunt fara aripi.
17 ianuarie 2018
16 ianuarie 2018
14 ianuarie 2018
13 ianuarie 2018
12 ianuarie 2018
11 ianuarie 2018
brusc. s-au schimbat foarte mult. individualitățile necomunicante oniric. asta devine indirect o problemă a momentului. [si] nu coincide cu distanța reală în timp. poate ca este necesara o discernere din punctul ăsta de vedere fiind nevoie de recalibrare. un fel de lifestyle pentru metamorfoza succesivă a ceea ce simtim cand placiditatea intamplarii ne readuce aminte de noi insine. lucrurile astea sînt nefiresc concepute in succesiunea bizara a ceea ce uitam. si traim.
10 ianuarie 2018
călăuzit aproape invariabil de vizionarismul halucinant al intamplarii caut sa fiu în echilibru cu hermeneutica luxuriantă a lucidităţii. o preocupare nevrotică pentru analiza sistemica a perceptiei sentimentului de apartenenta la [alt]ceva ilustrează suprarealismul aproape exotic al acelui moment fara chip cand urla tacerea in tot ceea ce nu am trait…
09 ianuarie 2018
experimentezi fara pertinenta ajustari contextuale ale realitatii immediate. si constatati cum funcţionează vitalitatea înrobită de intimitatea unui absolut contodent până la limita asimilării sinelui de catre un inceput dezorientat? acesta este cel mai bun mod de a descrie momentul cand traiesti naiv o poveste fara inceput. urmele desfrâului emotional nemaifiind un secret pentru nimeni accepti ca esti un festival de ipocrizie și snobism.
08 ianuarie 2018
06 ianuarie 2018
05 ianuarie 2018
descoperi ca ai lasat in urma orice fel de frici, nelinisti, ingrijorari si atacuri de panica si ca poti din nou sa traiesti o tulburatoare poveste de dragoste. si uite cum speranta, tradata si manipulata, se vede nevoita sa inventeze reguli noi pentru a putea face fata acestei realitati prin conștientizarea propriilor vulnerabilități, însă aroma caracteristică singuratatii, este definită prin sfartecarea sinelui pe altarul iluziilor cotidiene. o alta poveste tace. Si doare…
04 ianuarie 2018
03 ianuarie 2018
02 ianuarie 2018
Ştiţi de ce ştiu cine sunt? Pentru că prea mult m-am risipit ca să nu ştiu cine sunt. Nu mai am regrete că m-am risipit, dar pentru a cunoaşte oamenii trebuie să stai cu ei. Toţi scriitorii au câte o poveste, altfel n-ar putea scrie. Unii stau deoparte şi citesc. Nu e de ajuns. Trebuie să împlineşti ce faci. E prea mult zgomot. Agresăm cerul. Nu trebuie să vorbim atât. Noi trebuie să trăim clipa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)