Se simțea obosit. Nu mai putea să fie o altă întâmplare. Pentru ceilalți dar și pentru el. Cu un dispreț abulic, atât de absurd afișat, a plecat. De atunci, dilema instinctului inevitabil s-a sfârșit, într-o duioasă și habotnică glazură. Cu o ascetică senzualitate, din când în când, își aducea aminte de lumea cea nouă. Poate că era lumea cea veche dar el nu mai era același.