„Lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel ca inainte”. Perplexitatea unei astfel de certitudini ne obligă să descoperim câtă incertitudine este în acest prezent prin care bântuim fără busolă. Acceptăm că s-a sfârșit jocul vechii lumi? Că trebuie să învățam regulile alteia? În care absurdul are dreptate și „nouă normalitate” este adevărul pe care trebuie să îl trăim? [păi suntem bipolari sau nu mai suntem?]