29 aprilie 2020
Fără zgomot pășea printre șoapte. Oscilând translucid într-o frumusețe abominabilă o zărise în vis. Rânjea hipnotic. Toată această poveste i se părea o întâmplare vulgar de simplă. Un stereotip inpotmolit într-o cafea neagră. Contempla tristețea unui început de dispreț. Cu ochii dilatați de o spaimă transparentă privea absent. Nu mai avea amintiri.
28 aprilie 2020
27 aprilie 2020
[așa își doreau ei] să pară neverosimilă. Povestea. Atât de expresivă și de neînțeles în prăpastia ochilor rătăciți în orizontul nimicului. Emoția fricii într-o transparentă realitate. Pășim prin sufletul gol al lumii. Nu mai avem povești. Amintirile sunt niște străini înnebuniți de tristețe. Dar liniștea doare. Trăim la întâmplare într-o lume ce nu o mai recunoaștem. Și nici ea pe noi.
26 aprilie 2020
Inexplicabil. Tremură că un apucat. În singurătatea camerei. Indignat. Plin de furie. Mirosea întâmplător a cafea prin fereastră întredeschisă. Îndrăznea să privească la rânjetul crud al dimineții. Ar fi vrut să urască. Dar era vlăguit de atâta singurătate. A tăcut. Și-a aprins o țigară. Să țină de urât cafelei.
25 aprilie 2020
[acolo unde se pedepsește mult, autoritatea este slabă. acolo unde se pedepsește puțin, autoritatea este cu adevărat puternică, activă și produce efecte la nivel de conștiință socială.] [implozia personală și explozia socială] din intimitatea individuală a singurătătii o să erupă. Dacă vom avea curajul. alienare. frustrare. înstrăinare. decât..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





