[așa își doreau ei] să pară neverosimilă. Povestea. Atât de expresivă și de neînțeles în prăpastia ochilor rătăciți în orizontul nimicului. Emoția fricii într-o transparentă realitate. Pășim prin sufletul gol al lumii. Nu mai avem povești. Amintirile sunt niște străini înnebuniți de tristețe. Dar liniștea doare. Trăim la întâmplare într-o lume ce nu o mai recunoaștem. Și nici ea pe noi.

#plecatnicaieri
#exnovo