sufletul lumii este în ”stare de urgentă!” . se tragi linii să se păstreze distanța socială între vise și realitate. ne pierdem în amănunte, izolalati într-o realitate lipsită de adevăr. nu se mai vede timpul ci frică. umanitatea stă ascunsă după regulile noii normalități. despre asta este vorba. ce se intamplă cu viața noastră nu mai avem habar. nu mai putem face nimic. ne gestionăm însingurarea. nu mai înțelegem pe ce lume trăim. suntem pe cont propriu...

 

 

#plecatnicaieri
#exnovo

Își imagina tot felul de mecanisme romantice ghemuit într-o pată de culoare. Sângele scandalizat de adevărul unui zeu năuc era gata să se încaiere cu oricine ar fi pus la îndoială melancolia clipei când a uitat să își fie. Era un sentiment ciudat. Vidul era motivul pentru care a uitat de ce…

#plecatnicaieri
#exnovo

Realitatea a devenit introvertă. O să ne obișnuim. Cu agonia prezentului. Vom trăi cu frica ,,pierderii în multime”. Vom găsi pretexte să nu mai interacționăm. Compania celuilalt poate deveni un experiment agonizant. Suntem anxioși social. Persoanele sociabile nu sunt deloc acceptate în proximitatea noastră. Devenim disfuncționali. Și nici nu mai știm de ce zona de confort a devenit ,,administrarea fricii” de viață socială. Ne pierdem sensul. Ne sperie realitatea. Ne refugiem în virtual. Renunțăm la noi. Exteriorul a devenit periculos. Doar în solitudine ne simțim în siguranță. Pentru că așa este bine să fie. În lumea asta nouă...

#plecatnicaieri
#exnovo

Cum vom continua? Când vom continua? Unde vom continua? Absolutul pare banal. Adevarul a fost dezifectat bine. Fundamentul cotidianului nu mai respiră fără frică. Cum o să ne fie lumea, nu mai vor să știm. Prezentul pare fără de sfârșit. Un pretext regretabil este gândul că viitorul este pe undeva și ne așteaptă. Creduli și lipsiți de curaj, ,,rămânem liberi’’ să sperăm că o să fie bine. Nu avem habar ce o să se întâmple sau ce se întâmplă. Viața a ajuns o ruletă rusească cu gloanțe oarbe. Rătăcim prin ce avem și ce nu avem voie să trăim. Nu mai avem speranța. Nici pentru mâine, nici pentru altădată. Echilibrul existențial nu mai știe ce este adevărul. Suntem abandonați într-un prezent incert. Nici nu mai știm ce vrem să visam. Nevrotici și asociali ne bucurăm de naufragiul realității pe țărmul singurătății. Și firesc, ne vom obișnui. Este spre binele nostru. Și vom supraviețui. Fiecare pe unde îl uită timpul.

#plecatnicaieri

#exnovo

Cei din linia întâi. Anonimii fără teamă. Eroii unui război în care inamicul nu are chip. Pentru viată. Pentru libertate. Pentru viitor. Ar trebui să fie acest război. Dar uităm pentru ce luptăm. Suntem confuzi în incertitudinea prezentului. Sperăm să nu fie adevărat. Să fie doar o întâmplare a istoriei. Dar nu este. Și unul câte unul nu mai să sperăm să ne recuperăm viată așa cum a fost ea. Ne incumintim social pentru că o să fie bine. Acceptăm reguli și renuntăm la drepturi. Nu mai luptăm. În linia întâi, au rămas cei ce nu vor să uite că timpul are chip. Cei care nu vor să se predea istoriei. Nu vor să capituleze. Pentru că au sufletul liber. Nu vor să trăiască fără speranță. Și sunt atât de puțini. Cei din linia întâi. [războiul asta este al tuturor și al nimănui.]

#plecatnicaieri
#exnovo

Precaritatea prezentului îmi aduce aminte de seninătatea idiocrației. Un haos firesc este realitatea. Frumos ambalat într-o emoție colectivă, în jumătăți de adevăr. Și regulile s-au schimbat. Și jocul s-a schimbat. Și timpul vieții este altul. Chiar dacă nimeni nu ne-a intrebat…

#plecatnicaieri
#exnovo

Ca nebunii rămasi fără pastile. O să râdem într-o disonantă cognitivă firească precum normalitatea normală a realității ce ne oferă doar astfel de provocări. Mai putem ieși din modul propriu de a fi doar apelând la o psihanaliză profundă despre realitatea închipuită, după ce vedem imaginea de ansamblu. E o himeră. Și trebuiesc luate măsuri din timp pentru că această cale iratională a devenit atât de comună.

#plecatnicaieri
#exnovo