Cum vom continua? Când vom continua? Unde vom continua? Absolutul pare banal. Adevarul a fost dezifectat bine. Fundamentul cotidianului nu mai respiră fără frică. Cum o să ne fie lumea, nu mai vor să știm. Prezentul pare fără de sfârșit. Un pretext regretabil este gândul că viitorul este pe undeva și ne așteaptă. Creduli și lipsiți de curaj, ,,rămânem liberi’’ să sperăm că o să fie bine. Nu avem habar ce o să se întâmple sau ce se întâmplă. Viața a ajuns o ruletă rusească cu gloanțe oarbe. Rătăcim prin ce avem și ce nu avem voie să trăim. Nu mai avem speranța. Nici pentru mâine, nici pentru altădată. Echilibrul existențial nu mai știe ce este adevărul. Suntem abandonați într-un prezent incert. Nici nu mai știm ce vrem să visam. Nevrotici și asociali ne bucurăm de naufragiul realității pe țărmul singurătății. Și firesc, ne vom obișnui. Este spre binele nostru. Și vom supraviețui. Fiecare pe unde îl uită timpul.

#plecatnicaieri

#exnovo