Nu există suflet în acest oraș.Și n-am unde să mă grăbesc.Suntem prea aproape de margine. Dacă vrei - râzi și, dacă vrei, strigă.Încerc să mă încălzesc noaptea.Îmi încălzesc sufletul cu speranță de fericire.Nu l-am putut îmblânzi.Nu-mi amintesc nici numerele, nici zilele.Șterg numele din memorie. Sunt atât de speriat că mă voi prăbuși. Și timpul se scurge, ca un cuțit, deasupra cerului.Oriunde te afli, nu te uita înapoi. Ceva în mintea mea îmi spune că e timpul să vă scriu și să vă uit.