simt o liniște, la nivel fundamental, dar exista un spațiu gol, in prea plinul tacerii…[transfigurat în momentul „perfect”] prelung ascult sufletul sfâșiat de invidia timpului. într-o liniște sacră, descoper dintr-o dată limitele și mediocritatea prezentului cotidian. si nu mai vreau sa fiu acolo…