[când] în numele unei promiscue straluciri, senzația că „dilema“ fonică a amintirilor legate de sacrificiul dezinvolt sau extravagant [in sensul metafizic al unei nevoi] poate salva de la uitare identitatea profundă a celui ce a rostit intamplarea. cataleptic, nu îți rămâne decât, în numele unui ideal profund liniștit, un dialog tacit și indefinit, bazat pe proximitatea promiscuă a unei realitati fara apetenta deșănțată a iluminarii afective pe care uitarea celorlalti ti-o ofera atat de straniu. o viziune panoramică a peisajului anonim, fără constrângeri, permite constituirea unui parcurs prin perplexitatea arhaică a unei libertati „afective“.