[timpul trece] ceas cu ceas, zi cu zi, iar eu, fiind numai un simplu muritor, încep să mă îndoiesc de făgăduinţele tale, tu fiind ca şi alţii, om între oameni, înzestrat de păcatele omeneşti. [daca o să anesteziez această stare de a fi, se vor sufoca aripile , vor urla în durerea neputinţei de a simti cerul ochilor tai]