crizele existențiale mi-au motivat toata existenta. in cazul in care am constientizat ca a mai rămas totuși ceva de simtit pentru desavarsirea experientei personale intr-o periodă agitată din punct de vedere spiritual mă motivează să continui si firesc sa ma surprind abordand mai multe stiluri artistice. este o investitie in eternitatea lichida a intamplarii... ma hranesc cu speranta ca iluziile nu sunt doar o abordare holistica a tacerii fara chip.

șoaptele timpului se regăsesc arzând in sufletul ce se iroseste intr-un ritual pribeag…

La nivel subconştient forţa brută a echilibrului emoţional este o metamorfoză eliberatoare intr-o eternitate suspendată între timp și spațiu. Atata timp cat mintea omului este de o inocenta perversă amanuntele cognitive sunt pur si simplu firesti in inductia adictiei de non-formal!

trăiam intr-o criza existentiala. dimensiunea spirituala se degradează pe zi ce trece. compromisurile haosului social si alte bazaconii inventate depind de regulile stupide ale onestitatii propriei tale ignorante. granitele mentale se lichefiaza sub confuzia unei habotnice dar eliberatoare stari de paranoia generalizata.

îndrăznești să visezi ca pe-o curvă nimicul din oglindă si aventura post-factum o impresioneaza inspirational precum un bocanc in gura dar influentata de opinia şi dezbaterea progresistă despre fericire o sa se lase sedusa de abandonul carnal al celor ce au iubit uitarea…

[tacarea sangerează] intr-o salbatica sfartecare niciodată perfecta…

toate capriciile tale le traiesc cu multa înfrigurare iar excesul de recunostinta izvorăște cu inspirație intr-o necontenită încordare vertiginoasa deoarece aspectele rationale sunt infinite cand un excelent amestec de ludic si visare cu ochii deschiși iti fixeaza compusiv moralitatea intamplarii...