Dincolo de aparențe, sensul lumii rămâne un adevăr inaccesibil. Trăim oboseala spiritului ce se desăvârșește în rațiunea unuei obsesii lucide. Abandonul amânat al prezentului este acel infinit necesar. Îndoiala primului pas dispare într-o obsesie naivă.

[rămânem fără iluzii] Ne amăgim. S-au prăbușit castelele de nisip ale realității. Resetăm prezentul. Intutilitatea desfrâului consumerist ne-a adus aici. Am uitat ce suntem și cine suntem. Ne defineam prin aparențe. Viața este simplă. Cu reperere interioare ascunse. Siguranța comunității s-a dovedit a fi o marotă academică. Am rămas pe cont propriu. Fără solidaritate descoperim singurătatea socială. Orizontul existențial este îmbibat de frică. Și este în sufletul fiecăruia. Fără să știm. Fără să putem face ceva. Încercam să scăpam de marasmul incertitudinii.

#plecatnicaieri
#exnovo

Mă gândeam că viața este un joc. Și adevărul este o amăgire. Știu că nu sunt înger. [zugrav de păcate]

Descifrăm printre umbrele unui prezent incert, un viitor lipsit de sens. Simțim că viață noastră a fost circumscrisă unei paradigme a cărei mentalitate existențială cu siguranță nu este predispusă să viseze.

#plecatnicaieri
#exnovo

Lumea, brusc și nefiresc, nu mai este atât de mare. Departe a devenit aproapele însingurat. Timpul nu mai călătorește. Drumurile sunt indecent de scurte. Rezonabil, prezentul nu are nuanțe, dar compensează cu reguli ce îngrădesc spațiul.

#plecatnicaieri
#exnovo

[ferestrele sunt oarbe în zori.] cuvinte printre nori nu știu dacă există. cel mai important acum este [ce ești]. poate că nu ar trebui să te grăbesti și pur și simplu să trăiesti. ce ești [fără contra sau pentru] - ar trebui să te grăbesti. fiecare merge pe drumul său, la urmă urmei...

#plecatnicaieri
#exnovo

Realitatea se luptă cu neîncrederea. Trăim cu ideea indusă că normalitatea este un firesc crezut. Suntem predispuși la a crede. Este mai confortabil. La un adevăr așa cum ne este arătat. Soarta face modificări aleatorii în destinul colectiv. Rătăcim. Așteptăm. Sperăm. Și nu mai luptăm. Este prea mult haos în liniștea din ochii timpului. Am uitat să luptăm. Și nu mai știm de ce ne este frică. Contează, în cele din urmă, ,, să scap eu’’. Ceilalți nu contează, chiar dacă nu o recunoaștem aceasta este realitatea, în actuala societate. Pentru că suntem singuri. Pe cont propriu. Solitaritatea este un concept abstract. Este doar o poveste pentru alții. Socializam de formă. În fond este doar o nevoie. Fericire pe termen scurt. Instant. Asta căutăm. În rest, sufletul tace…

#plecatnicaieri
#exnovo