Într-un târziu obosit suntem povești în urma rănilor. Ne târam picioarele pe tâmpla cerului. Fără să știm că iertarea este un pretext. Zeii au uitat de noi. Ne pângărim sufletul de dinainte de păcat. [și suntem vinovați degeaba.]

#plecatnicaieri
#exnovo

Zâmbim. Extatic. [cu ochii întredeschiși] de animal încolțit. Fără sens. Senil și grațios este raționamentul în ochii hazardului. Simplu. Primitiv. Din când în când supraviețuim. La întâmplare.

#plecatnicaieri
#exnovo

Cerul vrea dreptate! Aici, pe pământ...

#plecatnicaieri
#exnovo

[simți] pe șira spinării zvâcnetul adânc înfipt în cuvânt? Rafinamentul hibrid al promiscuității amestecat cu un sentiment nostalgic după un alfel de ceva. [este] aproape obscen. La marginea nopții observi raționamentul estetic și emoția mohorâtă a unei paradigme absurde. Lipsită de firescul ridicol pare un fum albăstrui ce se prelinge lasciv pe zidul ce desparte visul de grabă zorilor. [și] imperceptibil fugim de neputința timpului în vidul dintre dimineață și noi.

#plecatnicaieri
#exnovo

Dimineața, o prezența simplă. O cafea abstractă. Cu prima țigară… într-un nesfârșit carusel al gesturilor ce își caută rostul într-o întâmplare uitată în miez de noapte. [riduri brăzdate de iluzii] și devenim încetul cu încetul ai nimănui.

#plecatnicaieri
#exnovo