[simți] pe șira spinării zvâcnetul adânc înfipt în cuvânt? Rafinamentul hibrid al promiscuității amestecat cu un sentiment nostalgic după un alfel de ceva. [este] aproape obscen. La marginea nopții observi raționamentul estetic și emoția mohorâtă a unei paradigme absurde. Lipsită de firescul ridicol pare un fum albăstrui ce se prelinge lasciv pe zidul ce desparte visul de grabă zorilor. [și] imperceptibil fugim de neputința timpului în vidul dintre dimineață și noi.

#plecatnicaieri
#exnovo

Dimineața, o prezența simplă. O cafea abstractă. Cu prima țigară… într-un nesfârșit carusel al gesturilor ce își caută rostul într-o întâmplare uitată în miez de noapte. [riduri brăzdate de iluzii] și devenim încetul cu încetul ai nimănui.

#plecatnicaieri
#exnovo

O obsesie aproximativă. Chiar dacă ambiguiă. Improbabil de rostit. Cuvintele ruginite spasmodic. Un ritual înfipt într-o umbră. Îți tăie respirația în zvâcnetul habotnic al unui răcnet teribil. Un unic supraviețuitor. Simetric. Fără grabă.

#plecatnicaieri
#exnovo

[supraviețuim] translucid. Decorativ. Într-o nostalgie anostă. Oarecum pervers.

#plecatnicaieri
#exnovo

Irațională. Senzația străvezie a dimineții. O poveste la întâmplare. Colorată dureros. [timpul] blazat, sidefiu, ciudat şi complicat este. Scrijelind pe un vis un țărm de mare. O cameră goală. Lumina albă miroase a cafea.

#plecatnicaieri
#exnovo