absolut nimic. poate putin atemporal. viciat de insațiabila realitate. aproape solitudine. paradoxal abandon. o nevroză mocnită. zvâcnind vanitoasă. intr-un cer aspru. uitat. [așa a început tot…]

la marginea abandonată a orașului unde se trăiește fără chip, cu disperare mocniță, îngerii sunt aparent confuzi. iluziile sunt nevroze frivole când timpul nu mai are timp. gestul nu are remușcări când apare speranța în prajma nopții. cuvintele zvâcnesc în tâmplele unui zeu vanitos. întâmplările devin istorii definitive. singurătatea este o virtute masochista cu inimă aspră. am urât. am iubit. și nimic altceva. acolo. la margine…

Oamenii nu se schimbă, doar îşi scot măştile…

[sensul vieţii umane este de a fi o sursă de lumină şi dragoste pentru alţi oameni.] #exnovo

Cu o demnitate incontestabilă estetica tandră a gândirii nocturne este ispititoare in subtilitatea analitica ce contestă formele desuete ale semanticii abisale.

Mizantropia neinduplecata se regaseste onesta, chiar daca uneori vulgara, in toate zbenguielile unui univers zbanghiu prin care imi zbor ludic existenta. Și cu o gratie feroce traiesc cu lux de amanunte veritabile creatii felliniene, exotice si usor dezaxate. #exnovo

Totul este ca ieri. Mă uit în ochii tăi, timid. Știu [câteodată] sunt singuratic. #exnovo