logic. există argumente. e de-adevăratelea. o metaforă plictisită. nu exişti în labirint. nu mai contează absenţa. agonic sângele bricoleza metafore.

tot ceea ce va urma, nu exista... [noi, cei din viitor]

miros absenţa cu o ciudată senzaţie de linişte si tot ce am pierdut cu mişcări feline, se lichefiaza. o altă noapte insuportabilă. ceva alb se zbate naiv intr-un vis orb. ingrozitor de viu. încă aştept substanţa fragilă din deşertul promis.

[esti] liniștit și ascuns într-un spaţiu vulnerabilizat în fața unei ființe golite de confetti sclipitoare ce cu vehemență neagă realitatea dovedită cu lumina stinsă. [oameni sunt incurabili. ești prea visător…]

Poate este adevarat ce spun unii. Esti o simpla colectie de alegeri. Decizii care cumva toate adunate, definesc persoana care devii. Obisnuim sa credem ca deciziile luate te fac ori bun, ori rau, responsabil sau iresponsabil, dar poate...poate nu e chiar asa. Poate ca deciziile pe care ti le asumi te definesc mai mult sau mai putin. Pe tine cel dinncolo de aparentele lasate de asumarea unor decizii. Cine esti cu adevarat. Cine ai fost predestinat sa fii. Poate ca toti ne napustim spre eul nostu esential, iar decizia n-are absolut nici o legatura cu asta.

nu mai era nimeni. până la capăt. totul se mai întâmplase. pentru că demult a fost acum. era percepută ca o emoţie. un vortex atât de firesc care te face să te simţi al naibii de bine provocându-ţi ceea ce traiesti. nu va fi niciodată greşit să te simţi viu…

mi-e teamă de docilitatea amănuntelor paradoxale. visceral imi cer scuze. sunt obosit.