se răstignesc dimineaţa, în linişte, chipurile, tremurand cu nepăsare. între pleoape imposibil rânjeste transparent in vacarmul definitiv precum un labirint îmbătrânit deghizat în sărutul tău.

pe ascuns [ochiul treaz] o să respire infinitul dinainte de tăcerea limpede [de animal părăsit] cand o să profaneaze pustiul [ingerii…]

logic, definitiv şi necesar timpul s-a terminat. deocamdată restul mi-e indiferent. aproape nevăzut tăcându-te-n linia orizontului acum aştept. ca o-ntâmplare. în rest, nu aude nimeni, surâsul îmbătrânit deghizat în pustiu…

abstracte prefăcându-se ca respira agonic dimineţile mă dor de-atâta nemurire.

în pofida evidenţei la momentul oportun, ca într-o farsă apofatică este o simplă energie costisitoare cu o aparenţă de amploare, ce i se va fi reproşând spiritului ratacit intr-o sinologie speculativă.

[sunt aici doar pentru ca nu sunt] sunt ca un spatiu sfasiat de un infinit orb...

habar n-am. indiferent. scârţâind. se amestecă absenţa fără sens cu iluzia ca sunt făcuţi din aşteptare. îngerii