este miraculos si de nedescris cand te bantuie naiv un grandomanism imbuibat de oportunitati senzuale. fara indoiala esti supus unui travaliu personal intens ce produce schimbări profunde la nivelul inconștientului personal. dupa o astfel de experienta cu siguranta o sa te simti un spirit liber in univers….

deficit de certitudini. fără anestezie...nu mai înţeleg aproape nimic. si din cand in cand admir cinismul intamplarii cand traiesc in tacere timpul povestilor intr-o manieră radical nouă, aparent banala, lucid, reflexiv, dintr-o perspectivă ce materializeaza acumulări semnificative la nivelul stapanirii sinelui abgadrat cu elemente esenţiale.

esti pe intuneric. ce faci? intinzi mainile. are sens. nu vrei sa te lovesti de ceva. dar daca cineva aprinde lumina si nu este nimic acolo, te simti stanjent? probabil ca arati foarte caraghios. daca ai fi simtit ceva, asta te-ar fi facut mai bun? chestia este ca atunci cand esti pe intuneric, in necunoscut, nu stii raspunsul, dar ai un instinct care iti dicteaza cum sa inaintezi. instinctul nu este adevarat sau gresit. el doar este. suntem niste masini. vietile noastre sunt programate mecanic: [stimul] si [raspuns]. dar daca nu suntem nimic mai mult decat masini programate sa raspunda la stimuli, cum vom reactiona la notiunea de iluminare? [iluminarea inseamna sa stii adevarul, acceptand ca esti o masina]

pribeag intr-un acolo [undeva] ...ingerii danseaza cand vreau sa uit de vantul ascuns in privirea rece a tacerii...

tot mai rar simtim...[aripile tac] cand imi este dor de mare [si] uneori ratacesc in albe vise cand iti suiera rece uitarea prin sufletul pasilor...

[cuvantul este un ritual. ofera sens actiunii.] actiunea ofera substanta cuvintelor. este un abandon al sinelui. astfel se pot indeparta sau extinde limitele acelui sine in timp ce scriu pentru a deveni temporar altcineva in imaginatia mea....

[oamenii spun cine sunt dar noi ignoram asta pentru ca vrem ca ei sa fie cine vrem noi sa fie...]