În adâncurile aripilor...

[e o îndoială între salt şi zbor] sari cu încredere, şi o să-ţi găseşti aripile…

ninge din nou [simt ca este vremea zborului orb] beau cafea şi privesc la vânătoare de vise albe...

" ei bine, asta e...,, [imi pare rău că am fost.] naivitatea nu se serveşte ca pe o scuză. trăieşte, nu iti numără victoriile sau pierderile. [nu regreta nimic] despre ce s-a dus si nu-ti lipseste. pentru că a fost lumină şi zbor. [noi suntem] ziduri, uşi, ferestre fara chip. aşa că trăieşte. [sunt egoist?] ei bine, poate că da. cred că ai dreptate. păstrează timp pentru păcatul cel nou. viaţa este un spectacol de măşti. [a trebuit să mint uneori.] şi, da, nu mă judeca. n-am învăţat să trăiesc fără suflet. recunosc, au fost cuvintele mele. cand au tacut aripile. asta e vina. si lumea nu s-a oprit. crede-mă pe cuvânt. ce altceva mai e acolo [dincolo] ? uneori erau drumuri. crede-mă. [aroma de cafea de dimineata]

[m-ai rănit, dar nu puteam sa uit.] să oprim lumina sa fie? stiu foarte multe motive. poate că nu am dreptate. nu am rostit cuvinte oarbe. nu am nici o vină. este târziu să schimb ceva. ceea ce se află înainte nu este noi. mai bine pierdem totul. am visat din nou steaua pe cer. ești aproape.

[voi umbla pe străzi. voi zâmbi tuturor trecătorilor. voi trece prin ochii trecatorilor. voi admira marile temple.] Încep să mă obișnuiesc cu tine. a fost ușor să respiri timpul. Întinde-te într-un pat gol si …

orașul alb este acoperit cu o tacere vinovata. [arăți vinovat cand toți se grăbesc undeva] si nu poți trece dincolo. in luminile noaptii, orașul îi atrage, in căutarea unor noi rătăciri. se grăbesc până la marginile pământului. [sunt] oamenii, ca niște nave in strigătele de pescăruși. unde el visează marea. acolo, pe țărm. [înseamnă că e timpul…]

pe străzile vechi ale orașului meu iubit aripile si cuvintele îmi sfasiau tăcerea. în jur, doar inima ta bate cu mine, acolo, la marginea sufletului meu. nu sunt necesare cuvinte aleatorii. la urma urmei, chiar și soarele se răcește în cer la apusul timpului. lăsați-i pe oameni să spună că nu există nici o cale înapoi.

viața a devenit pur și simplu insuportabilă cand a plecat. și nu mai are putere pământul să se roteascăm după ce - a venit noaptea in labirintul de cuvinte inexplicabile dintre noi. nu te uita acolo printre taceri. există un semn. si sufletul a strigat: "bună ziua, este începutul unei noi zile!".

înainte de iarnă, ceaţa sălbatică şi resturile de soare, înainte de răsărit [si] înainte de uitare

o scrisoare care nu a fost scrisa. o scrisoare fără cerneală . doar trei cuvinte într-un plic gol. [bună, caut îngeri…] nici un alt cuvânt ... nici un cuvânt ...

[fie că am zburat sau am căzut] in cer eram puțini [si stelele au căzut in gandul noptii]. acum frunzele cad cand [orbi] in primăvară căutăm soarele târziu. si va fi mai mult mai multa noapte [avem prea puțin timp] si probabil este prea târziu sau poate prea devreme sa zburam sau sa cadem in dimineata cand am fost împreună [in ochii cuvantului].

[ne-am dus] să zburam si să fim aripi. [cine vrea să audă] trebuie să asculte tacerea. si pe fugă – priviti doar cuvintele pentru a vedea sufletul.

si prinde contur absența [cand stau închise aripile in tacerea oarba a unui pas pierdut] da. este putina toamna...

[e diferită acolo] nu cea cu care ne-am obişnuit aici. energie pură. deschis şi cuprinzător. necondiţionat.

[alb-negru] cand [jumătate și întreg] este [tot ce știu că nu știu]…