cauta instinctiv aventura. pentru că simte că altfel ceva moare în interiorul lui. a avut întotdeauna nevoie de muze. în registrul imaginar al unei mistificări tipologice. o trăsătură de identificare formală. intr-un definitiv conceptual regaseste un infinit desenat in graba. dincolo de timp. dincolo de alt[ceva]. da. dincolo…

nu sunt nici aproape, nici departe, cand intamplarea devine rece si mergem undeva unde mi-ai lăsat visele. exact ca tine pentru mine. in ochii tăi timpul vindecă cuvantul...

relativitatea prezentului este un imens labirint în jurul imaginii obsedate de o enigmatică, apropiată și indiferentă totodată, poveste. restul de intamplat o sa fie un mister naiv desenat in graba de tacerea aripii pe chipul unui nerostit cuvant.

cu ochii închişi zboară în lumina somnului alb o intamplare. [ești povestea aripilor mele rupte.] de dincolo de urletul pios al unui tarm fara chip.

[mă voi întoarce] dar [unde pot găsi adevărul?] voi lua un vis cu mine, ascunzându-mă de ochii curioși in buzunarele vietii, si ne vom întâlni, la capătaiul îngerului, in noaptea dinainte de intamplarea fara chip. orașul așteaptă un alt nebun. sa uite pentru voi rostul timpului.

o sa ne uram [pana ramane doar unul] chiar daca nu ramane nimeni... Romania vrajbei noastre...

[cand timpul tace ingerii se sfasie intre ei]

Trebuie să iubeşti, nu să regreţi.

Tropaind naiv prin răgazul unei construcții atente a răspunsului la o intrebare fara chip am dobandit fara a apela la o retorica existentialista o răbdare infinită după care nu va mai fi nimic şi niciodată.

[râzi când vrei să plângi...] si spui... deşi ti-e frică de mărturisiri [nu ştiu cum să mint]... dar, de asemenea, nu-ti vine să crezi cum retrăiesti fiecare pierdere... [uneori] continuăm să luptăm pentru visele noastre.

po[veste] despre o dimineata cu ochii albastrii. alt[ceva] nimic. acolo. undeva. unde esti.

[atunci cand tacerea urla in ochii diminetii]

uneori, îngerii vin la noi sub forma unor oameni de rând....