miroase a tine. a tacere. si a singuratate duioasa...… [doar atât]

minimalist. noi. simplu. doi. intr-un cuvant. [ne]rostit.

din sângele tău, o inimă albă,respirând, între pleoape, abisal. inca mai astept…

Nu-mi spune nimic. Nu mai este nimic de luptat ...

În acea oră timpurie, când pământul a adormit, dincolo de interesul firesc pentru morală, am obosit. [iartă-mă]

înconjurată de o aură de legendă nevăzută de vânt implică o dorinţă iraţională de a reuşi coroborată cu o atitudine prea critică faţă de sine şi de ceilalţi. [si] miroase marea fără chip a tacere.

este bine să ne urmăm instinctul. fără a analiza prea mult problema. aproape instantaneu un răspuns complex apare ca un cumul de colaje de acţiuni si emotii.

din motive vagi, sufăr de un masochism decadent când vine vorba de dezordinea naiva a unui orgasm produs undeva în seninătate neînţeleasă a unei intamplari.

Nu am nevoie să mă salvezi. Nu am nevoie să mă vindeci. Nu am nevoie de tine pentru că eu sunt boala mea. Nu am nevoie să mă eliberezi. Nu am nevoie să mă ajuți. Întotdeauna voi cădea și voi învia din nou. Da, sunt un luptător. Voi cădea și mă voi ridica. Și în ură, găsesc dragoste. Pentru că sunt supraviețuitor.

o să-mi amăgesc singurătatea. cu tot ce ma scoate din zona de confort. disfuncțional si nonverbal. printr-un aspect aseptic de abordare a realitatii imediate ce poate afecta stima de sine și poate duce către depresie și anxietate. adica am sa ma tac. in urletul fara chip al celor ce sunt fara aripi.

idila risca sa se transforme intr-un fiasco in momentul in care se trezeste fata in fata cu o expresia unei rafinate solitudini. [si] am plecat, înspre nicăieri, [si] acum e totul scrum, de-atâta drum [si] într-un cerc, se va sfârşi, pasul rostit…

Notoriu in uitarea de sine. Peste măsură de intelectualist. Si perfect vertical. Este timpul plecat in lume. Până cand iluziile oamenilor despre ei înșiși încep să fie șterse de către cei din jurul lor. Si ne este dor de mare. chiar daca nu stim...

Intr-o poveste de dragoste, cu un parfum de romantism modern, din care prejudecățile lipsesc, culminează cu un nou echilibru emotional prin ajustari creative intr-o perspectiva extinsa si contextuala a mimării fericirii...

[în pielea goală la miezul nopţii] [o partidă de amor cu strigături] tinde să acopere cele mai multe aspecte ale unui timp nedeterminat fix in momentele de anxietate care ne împiedică să traim întâmplările cu sufletul la gură.

timpul a făcut o obsesie din a afla valoarea estetică a unei clipe. [si] trăim un paradox acum. [si] nu se întâmplă nimic. [si] nu ştim de ce insolubilă și inadaptabilă stupefacția unui loc lipsit de moralitate provoaca un transumanism fără repere spirituale.

brusc. s-au schimbat foarte mult. individualitățile necomunicante oniric. asta devine indirect o problemă a momentului. [si] nu coincide cu distanța reală în timp. poate ca este necesara o discernere din punctul ăsta de vedere fiind nevoie de recalibrare. un fel de lifestyle pentru metamorfoza succesivă a ceea ce simtim cand placiditatea intamplarii ne readuce aminte de noi insine. lucrurile astea sînt nefiresc concepute in succesiunea bizara a ceea ce uitam. si traim.

călăuzit aproape invariabil de vizionarismul halucinant al intamplarii caut sa fiu în echilibru cu hermeneutica luxuriantă a lucidităţii. o preocupare nevrotică pentru analiza sistemica a perceptiei sentimentului de apartenenta la [alt]ceva ilustrează suprarealismul aproape exotic al acelui moment fara chip cand urla tacerea in tot ceea ce nu am trait…

experimentezi fara pertinenta ajustari contextuale ale realitatii immediate. si constatati cum funcţionează vitalitatea înrobită de intimitatea unui absolut contodent până la limita asimilării sinelui de catre un inceput dezorientat? acesta este cel mai bun mod de a descrie momentul cand traiesti naiv o poveste fara inceput. urmele desfrâului emotional nemaifiind un secret pentru nimeni accepti ca esti un festival de ipocrizie și snobism.

nu ma mai aud. nu-mi raspund. si nu ma ascult…

ma duc sa ma plimb prin viata cuiva…

descoperi ca ai lasat in urma orice fel de frici, nelinisti, ingrijorari si atacuri de panica si ca poti din nou sa traiesti o tulburatoare poveste de dragoste. si uite cum speranta, tradata si manipulata, se vede nevoita sa inventeze reguli noi pentru a putea face fata acestei realitati prin conștientizarea propriilor vulnerabilități, însă aroma caracteristică singuratatii, este definită prin sfartecarea sinelui pe altarul iluziilor cotidiene. o alta poveste tace. Si doare…

nu anticipăm faptul că pentru orice intamplare care ne mângâie simțurile prin reflexe și dependențe dobândite în timp este doar o amagire si ca toate zidurile de iluzii nu vor putea sa ne ajute sa uitam de noi. si nu uitam. si nici timpul nu uita…

La final de sărbătoare depresia şi anxietatea sunt principalele cauze ce reflectă cu indiferenta criza de identitate în care cliseele s-au imunizat în urma unei doze extrem de puternice de haotica solitudine administrată în timpul cand apucăturile sociale se dedau celor mai crunte orgii emotionale.

Ştiţi de ce ştiu cine sunt? Pentru că prea mult m-am risipit ca să nu ştiu cine sunt. Nu mai am regrete că m-am risipit, dar pentru a cunoaşte oamenii trebuie să stai cu ei. Toţi scriitorii au câte o poveste, altfel n-ar putea scrie. Unii stau deoparte şi citesc. Nu e de ajuns. Trebuie să împlineşti ce faci. E prea mult zgomot. Agresăm cerul. Nu trebuie să vorbim atât. Noi trebuie să trăim clipa.