atat de alb. [si] atat de nimic. [in toata aceasta dementa urlata in luciditatea pagana a singuratatii...]

nimic nu [va urma] in bezna fara logica a sfarsitului. [si] prea tarziu ti-au urlat ochii in risipirea transparenta a zorilor...

miroase a fum. de tigara. si de cafea. in dimineata cu aripile uscate in abandonul inocent al ingerilor proscrisi. [restul este o rana ce urla...]

[sufletul a obosit] sa zboare cu aripile oarbe un cer nerostit…

nu suntem personaje dintr-o poveste de dragoste scrisa intr-o carte. noi dansam ca proscrisii, astfel incat iarba sa nu mai creasca sub picioarele timpului...

oamenii nu se vindeca unul pe celalalt. oamenii nu se schimba. doar ca, uneori, avem parte de noroc. si de iubire...

sunt templul unde zeul inchipuit si-a ascuns chipul...[miroase habotnic a ingeri cu aripi de hartie]

[gustul cafelei nerostit] in dimineata ranjita naiv cand habotnic iti fumez tacerea din ochi...

[un infinit orb] dansand pe schismaticul ranjet al primului pas...

[ingeri de vanzare] nu mai sunt...[rastignit pe veninul zorilor iti rasare pe chipul strain nimicul primului pas] si in sufletul intamplarii iti tremura cuvintele rostite cu aripile orbite de lumina cand te-ai visat fara chip]

Ne taram. Dam din coate. Luptam sa ajungem in varf. Intr-o lume lipsita de adevar si fara inteles in care toti traim o mare minciuna. Dar, oricum, nimanui nu ii pasa, pentru ca asa stau lucrurile. Intotdeauna a fost asa si intotdeauna va fi asa. O lume fara scop. Amin. Aleluia. Si voi nu stiti nimic...[si atunci cand cineva vine sa va spuna adevarul il urati...]

[restul e tacere...] cand ranile vorbesc.